Coman Sergiu, student, doctorand, prieten

Sergiu Coman s-a remarcat ca lider in practica de la Rm. Vilcea cand era student si trecuse in anul al cincilea. In timp am aflat ca a intrat in facultate la sectia de Cibernetica Economica cu o medie foarte mare. La Rm. Vilcea trebuiau culese date despre provesul de productie la sectia de policlorura de vinil, unde erau vreo 9 autoclave care trebuiau gestionate astfel incat reactia exotermica sa decurga normal, dar sa se realizeze un grad de simultaneitate maxim. Sergiu mi-a aratat ca stie sa stea de vorba cu colegii lui, ca stie sa-i ordoneze. Lucrasem la seminariile de programare de FORTRAN cu grupa lor dar acolo nu-ti dai seama despre oameni mai ales cand toti sunt foarte buni. Grupa lor era formata din studenti si nu trebuia sa duci formularea problemei pana la capat ca aveai raspunsuri diferite dar bune la acea problema. ca sa se vada diferenta, la o alta grupa tot de la cibernetica, odata am enuntat o problema pentru acasa, am inceput scrierea programului si am continuat zicatd: si asa mai departe, continuati dumneavoastra. La urmatorul seminar, a venit o studenta foarte suparata si mi-a zis ca programul ei nu merge si ceea ce am zis eu era total gresit. Atunci am cerut imprimanta si cand am vazut, m-am minunat. respectiva perforase cartele cu textul sursa corect pana unde aratasem eu dar perforase si cartele cu textul si asa mai departe, restul continuati dumneavoastra acasa. I-am spus cum trebuia sa continue. S-a asezat jos, fara a zice o vorba legata de faptul ca gresala era a ei. Am aflat ca era fiica unui mare general si probabil in familia ei aroganta era la ordinea zilei. Mai putin inteligenta.
Sergiu a format o echipa cu care am lucrat foarte bine. Trebuiau facute notatii de momente de timp pe foi de programare si trebuiau efectuate masuratori cat mai exacte. Am stabilit cate de riguros trebuie lucrat, le-am aratat cum se impart campurile, cum trebuie facute alinierile deatelor si mai ales, cu ce trebuie sa scriem pentru a nu crea dificultati operatoarelor la perforarea de cartele. Aveam si un sistem de numerotare si identificare a foilor pentru a elimina anonimatul si a nu sti cine si ce a facut. In acest fel s-a marit gradul de responsabilizare a studentilor. A fost propunerea lor. mai mult, ei au cerut ca la sfarsitul zilei sa se faca interclasarea foilor, dupa ce au fost facuta numararea, sa se vada cine si cum a lucrat. Imi luasem masuri de precautie cu efectuarea de masuratori duble, pentru a nu avea surprize, avand in vedere ca acele masuratori nu aveau caracter reproductibil. Experienta imi arata ca trebuie sa fiu prudent intrucat tinerii fara voie gresesc sau nu includ sau repeta masuratori. Asa ca paza buna ferea primejdia rea. Dupa analiza datelor la Bucuresti a rezultat ca totul era de foarte buna calitate si ca dublarea nu facuse mare lucru, adica nu ma ajutase cu nimic.
In timpul acelei practici am discutat mult cu Sergiu, am vazut ca citise carti, ca avea preocupari serioase si ca vedea viitorul sau intr-un mod foarte clar, asa cum si eu la varsta lui vedeam lucrurile cu ani in urma. Cand a inceput anul universitar l-am revazut, am vorbit in continuare despre programare, despre modelare si i-am zis cam in ce stadiu eram eu cu doctoratul, cum ma stradui sa public ceva si trebuie sa astept ca revistele de specialitate erau si putine si extrem de pretentioase. Venea la mine in Centrul de Calcul unde aveam biroul si il mai ajutam cu rularile la calculator, cu cartele de dat la perforat, mai discutam despre cum sa scrie secvente de program si mai bune. Ma preocupa atunci problema optimizarii programelor si eram extrem de incantat daca venea cineva sa fac ameliorari concrete si mai ales sa masor, lucru care era posibil atunci intrucat mentinand fixe anumite variabile si modificand numai o anumita secventa se vedea clar daca si cu cat s-a imbunatatit, adica s-a optimizat, mai boiereste spus, dar mai inexact.
La un moment dat m-a invitat la primaria sectorului 6 parca, undeva pe langa catedrala Sf. Iosif sa asist la casatoria sa civila. Am mers si atunci am cunoscut-o pe tanara lui sotie. Erau niste frumosi amandoi, inalti si subtirei. Acolo mai erau si cativa colegi de-ai lui Sergiu care s-au mirat, dar nu prea tare, ca m-au vazut acolo. I-am felicitat si in continuare am tinut legatura cu amandoi. Sergiu a obtinut repartizare la Uzinele Semanatoarea la Centrul de Calcul, iar sotia sa dupa ce a terminat Politehnica a lucrat in cadrul CFR-ului si lucreaza si acum tot acolo. Sergiu s-a remarcat ca un excelent programator, a facut analiza si la un moment dat a ajuns sa conduca acel centru de calcul pana s-a produs privatizarea, adica distrugerea Uzinelor Semanatoarea, acum acolo fiind niste depozite, birouri si multe alte chestii, chiar ceva de fitness, numai productie, ba.
cand copiii mei aveau undeva la 18 si, respectiv, 17 ani, Sergiu mi-a zis ca si-a luat video si m-a intrebet daca sunt interesat sa vedem niste filme. Eram bucuros ca aveam aceasta sansa si am stabilit cand sa vina. Pe video circulau filme bune, iar in vremea lui ceausesc, televiziunea dadea multe filme chinezesti si nord-coreene, iar la cinematografe erau filme destul de slabe pentru ca filmele bune necesitau valuta si Ro trebuia sa-si plateasca datoria externa. Sacrificiile erau duse pe toate planurile.
Intr-o sambata a venit Sergiu cu sotia lui si am pregatit televizorul pentru proiectie. Asteptam sa vedem filmele. Sergiu a intrebat daca ii dam drumul sau nu. Eu, ferm am zis da. Asa ca s-a pornit proiectia, care de fapt era un film absolut porno. Era prea tarziu sa spuns stop ca trecusera vreo zece minute din film cat timp eu si sotia mea ramasesem in bucatarie sa pregatim ceva sa-mi servesc musafirii. Raul fusese facut. Asa ca nu avea sens sa ma ascund acum dupa deget si sa fac pe pudicul, pentru ca in licee erau lucruri si mai speciale, iar la ceaiuri si serate deja se fuma se bea si altele. Au fost cateva filme destul de dure. Dupa ce a plecat Sergiu, imi faceam si eu ca tata si de baiat sii de fata, probleme. ma intrebam in sinea mea daca a fost un lucru bun ceea ce se intamplase. Cu siguranta, imi ziceam, nu fusese bine. Acum trebuia sa ma gandesc cum sa repar. Am scaldat-o eu in diferite feluri si intr-un final am reusit sa ma reabilitez, dar cultura mea era sub standardele pustilor, prin ceea ce se vehicula ca terminologie. Sergiu am mai venit cu aparatul lui video si cu filmul Cele 10 porunci un film de 7 ore. Atunci mi-am anuntat prietenii si la mine in sufragerie erau vreo 17 musafiri, nu sotia si nici copiii care erau plecati la socrii. Era invitat si fostul meu conducator de doctorat cu sotia, care era o lady adevarata. I-am servit cu prajituri, cu sucuri facute de noi in casa. A fost un regal.
Seergiu are o fata care a terminat Informatica Economica in ASE, iar cand a dat admiterea si a intrat la facultate, el era tare mandru de faptul ca ea a reusti, desi ar fi dorit o medie asa cum obtinuse le cu 25 de ani si un pic in urma. Ea este casatorita si s-a stabilit in Canada, iar Sergiu este tare mandru ca are un nepot exceptional.
Sergiu are vocatia constructiei. Imi vorbea ca are un teren de la socrii undeva langa gaiesti. Spunea ca vrea sa-si construiasca o casa. Mi se parea ca glumeste. In ultimul timp mi-a aratat poze cu acea casa, facuta cu mana lui. Visul i-a devenit realitate. este atat de importanta sa vrei sa faci ceva si mai ales sa vezi ca ai facut. Devii alt om. Dupa ani si ani, l-am convins pe Sergiu sa inceapa un stagiu doctoral. Nu i-a fost usor pentru ca plecarea de la Semanatoarea l-a pus in situatii unele mai dificile decat altele. A facut doctoratul cu teza Prototipizarea sistemelor de programe, adica incluzand rezultate din activitatea sa practica foarte bogata, lucru care l-a dus spre verificarea de ipoteze foarte indraznete, adica la obtinerea de solutii originale si validate de practica dar si valoroase. Sustinerea in 2002 a tezei de catre Sergiu a fost un mare succes si pentru el dar si pentru mine. Era punctul maxim al unei colaborari care incepuse cu articole, continuase cu o carte si, iata, acum se concretiza prin teza aceea foarte frumoasa.
Ne facem vizite, aratam poze ale nepotilor si ne bucura, Fiecare varsta are frumusetile ei. ca bunici, avem in spate un trecut bogat si in fata niste ganduri frumoase pe care le indreptam spre generatia a treia, daca unu este generatia noastra.